Te-ai lovit vreodata de idea de ce cei buni costa?
De ce o expertiza calificata e scumpa?
De ce psihologii, avocatii, nutritionistii, meditatorii buni sunt scumpi?
Eu m-am gandit la asta si cred ca in opinia mea pierd de doua ori daca ii aleg pe cei mediocrii.
In cazul meu cand nu stiu ceva sau imi trebuie ceva ma documentez, caut pe net, in carti, referinte, si imi fac o idee destul de clara undeva la 30-40% insa chiar si asa in final imi trebuie un specialist.
Am patit asta cand am renovat in casa si s-a oferit sa ma ajute o prietena arhitect designer. Am ramas tablou cum gandeste un specialist, ca e important nu doar sa vezi cum se aseaza canapelele sau cum se potrivesc ramele la tablou. E vorba de o imagine in intregime a spatiului, e vorba de spatii de depozitare, de nuante care trec de la una la alta fara a te orbi si mai ales e vorba de stilul de viata al celor din casa, el trebuie sa se potriveasca in peisaj.
Cam asa vede un profesionist lucrurile. Iar ca sa gasesti un specialist bun, trebuie sa gasesti unul, apoi altul, inca unul, asta daca esti documentata si ai facut o mica cercetare inainte. In cazul meu de curioasa autodidacta, explicatiile specialistului din domeniu sunt cele care au ultimul cuvant de adaugat, care capata sens.
E clar copiii nu pot decide. Le lipseste judecata logica, ei vad emotional lucrurile, de aceea atunci cand un om este hotarat, emotiile trebuie sa lase loc judecatilor de valoare.
Spun asta pentru ca consider ca alegerile ne definesc, si alegem mereu. Ne lipseste educatia, si nu fac trimitere la Mozzart, Bach, Shubert, Listz, Jazz, Cesaria Evora, Vama veche, Voltaj, Holograf, poate chiar Inna, versus muzica de pahar, sa nu ii zic altfel. Ne lipseste cultura!
Nu putem construi idea de Paris fara valori inalte. Sacrificiul de dragul iubirii, sau voluntariatul, sau a face lucruri gratis societatii. Cred ca banii sunt importanti doar daca sunt consecinta unor activitati care ne fac viata mai frumoasa. Insa goana dupa bani, pentru bani gen sa am o casa, o masina, sau o poseta scumpa desi nu-mi trebuie mi se pare maxim de low. La fel de low cum ai cumpara o carte valoroasa pe care nu o vei citi niciodata.
Am citit undeva ca cel mai important este sa fii om si atunci vei primii nota 1, daca esti un om cu parinti educati si ai parte de scoala mai primesti un 0. Daca scoala iti dezvolta inteligenta, deprinderile practice, mai primesti un zero.
Daca apoi dezvolti idei si construiesti lucruri, mai primesti cateva zerouri. Evident devii milionar, un om important, un lider. Insa daca dispare 1 din fata, zerourile sunt nule. Educatia se testeaza banal, in trafic, cand nu claxonam, cand zambim, cand avem rabdare desi ne grabim sa ne luam copiii de la scoala/bunici/gradinita.
Mai cred ca educatia se perfectioneaza in fiecare zi, incepe in familie, relatia dintre soti, copii, menajera.
Iuteala de mana si nebagarea de seama, smecheria de moment, pacaleala, au picioare scurte. Daca bobocii invata rata sa inoate, ma las educata in fiecare zi de sinceritatea, naivitatea si dragalasenia zambetului de copil.
Pentru copii conteaza prezentul, veselia, sinceritatea, naturaletea, bunatatea. Un exemplu perfect in evolutia si transformarea fiecarui om intr-un specialist!