Ce isi poate dori o mama mai mult decat sa isi vada copiii fericiti?
Ii alaptezi, ii speli, ii protejezi – ei cresc, ii educi asa cum stii, cum poate nici tu nu ai avut parte, le cresc aripile, se schimba penele, se inalta si zboara.
Unde?
Poate nu mai e treaba mea unde.
Se intreaba oare o pasare, o pisica, o leoaica ce ii fac puii dupa ce cresc?
Daca tot copiem natura, trebuie sa fim naturali.
Nu stiu ca unei femele salbatice, dupa ce fata puii, sa isi bata capul daca au o casa, o masina sau vreo afacere spectaculoasa. Care este datoria mea de mama? Poate doar sa ii fac fara defecte. Nu este suficient.
Educatia este treaba mea. Copiii copieaza micul grup intim: familia. Undeva am citit ca: ‘’ceea ce faci urla atat de tare incat copiii nu aud ceea ce spui’’. Asta inseamna ca educatia copiilor se inspira din educatia adultilor, nu din ceea ce spun cartile. Sunt atenta la mine, sau mai atenta cu mine, atunci cand am in preajma copiii.
Asa ca nu ma mai preocup de casa, masina, viata sau jobul copilului meu, nu e normal. Insa investesc cat pot pentru a-i face oameni in sensul propriu, cu valori sanatoase, respectul fata de bunici si dragostea fata de caini. Mai adaugam: muzica buna, cartile bune si un invatator caruia sa ii pese cum infloreste, sunt alte aspecte importante.
Si mai e ceva: copilul tau trebuie sa zboare, asa ca lasa-l sa ii creasca aripi mari, sanatoase si puternice cu care doar el va stii ce va face. Misiunea ta e incheiata!
Si mai e ceva: scoala nu inseamna locul acela pe care il stii tu cu tabla si cu multe scaune, nu cred prea mult in educatia de acolo. Educatia e conversatia inteligenta de la desert!